perempţiune

PEREMPŢIÚNE, perempţiuni, s.f. (jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depăşirea termenului legal de introducere a acţiunii; perimare. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. péremption.

Trimis de ana_zecheru, 15.03.2004. Sursa: DEX '98



PEREMPŢIÚNE s. (jur.) perimare. (perempţiune unei ac-ţiuni.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



perempţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. perempţiúnii; pl. perempţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PEREMPŢIÚNE s.f. Stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. [pron. -ţi-u. / < fr. péremption, lat. peremptio].

Trimis de LauraGellner, 29.01.2007. Sursa: DN



PEREMPŢIÚNE s. f. (jur.) stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. (< fr. péremption, lat. peremptio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN