peren

PERÉN, -Ă, pereni, -e, adj. (Despre plante) Care trăieşte şi rodeşte mai mulţi ani de-a rândul, având o rădăcină persistentă din care se dezvoltă în fiecare primăvară o nouă tulpină; vivace, ♦ fig. Care are caracter stabil, care durează mult timp; durabil. – Din lat. perennis, fr. pérenne.

Trimis de ana_zecheru, 15.03.2004. Sursa: DEX '98



Peren ≠ trecător, vremelnic

Trimis de siveco, 14.12.2007. Sursa: Antonime



PERÉN adj. (bot.) vivace, (rar) perenie. (Plantă peren.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PERÉN adj. v. durabil, persistent, rezistent, trainic.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



perén adj. m., pl. peréni; f. sg. perénă, pl. peréne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PERÉN perenă (pereni, perene) 1) (despre plante) Care trăieşte şi rodeşte mai mulţi ani, având rădăcină persistentă; cu capacitatea de a trăi şi de a rodi mai mulţi ani de-a rândul; vivace. 2) fig. Care durează un timp îndelungat; de lungă durată; persistent; dăinuitor. /<lat. perennis, fr. pérenne

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PERÉN, -Ă adj. (Despre plante) Care trăieşte şi rodeşte mai mulţi ani fără să fie nevoie de o nouă însămânţare; vivace; (p. ext.) de lungă durată. ♦ Cultură perenă = recoltarea de mai multe ori pe an a unei suprafeţe cultivate. [cf. fr. pérenne, lat. perennis].

Trimis de LauraGellner, 23.01.2007. Sursa: DN



PERÉN, -Ă adj. 1. (despre plante) cu rădăcini care persistă în sol mai mulţi ani; vivace. 2. cu caracter stabil, de lungă durată. (< fr. pérenne, lat. perennis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN