material — MATERIÁL, Ă, (I) materiali, e, adj., (II) materiale, s.n. I adj. 1. Care aparţine realităţii obiective, existând independent de conştiinţă şi în afara ei; care este alcătuit din materie. ♢ Cultură materială = totalitate a bunurilor şi a… … Dicționar Român
ansamblu — ANSÁMBLU, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaşi gen); totalitate. ♢ loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ loc. adv. În ansamblu = în esenţă, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artişti. 3.… … Dicționar Român
distribuţie — DISTRIBÚŢIE, distribuţii, s.f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ♦ spec. Repartizarea rolurilor dintr o piesă, dintr o operă etc. la actori, la cântăreţi; p. ext. ansamblul actorilor, cântăreţilor care joacă într o… … Dicționar Român
lume — LÚME, lumi, s.f. I. 1. Totalitate a celor existente în realitate; univers, cosmos. ♢ expr. De când (e sau cu) lumea (şi pământul) = de (sau din) totdeauna; vreodată; Cât (e) lumea (şi pământul) = veşnic; (în construcţii negative) niciodată,… … Dicționar Român
universalitate — UNIVERSALITÁTE s.f. 1. Caracterul, însuşirea a ceea ce este universal; universalism. 2. Totalitate, generalitate. – Din fr. universalité, lat. universalitas, atis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Universalitate ≠ particularitate… … Dicționar Român
plenitudine — PLENITÚDINE s.f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârşire. ♢ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, inis.… … Dicționar Român
tehnică — téhnică s. f., g. d. art. téhnicii; pl. téhnici Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic TÉHNI//CĂ tehnicăci f. 1) Totalitate a uneltelor şi a mijloacelor de muncă, perfecţionate în cursul dezvoltării istorice a omenirii, care… … Dicționar Român
tot — TOT, TOÁTĂ, toţi, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n. I. adj. nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipseşte nimeni sau nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde; cât durează,… … Dicționar Român
total — TOTÁL, Ă, (1) totali, e, adj., (2) totaluri, s.n. 1. adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârşit. 2. s.n. Sumă rezultată dintr o adunare. ♢ loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu … Dicționar Român
unanimitate — UNANIMITÁTE s.f. Acord total de idei, de opinii, de sufragii; totalitate de persoane. ♢ loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor, fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. – Din fr. unanimité, lat. unanimitas, atis.… … Dicționar Român
