- tehnică
- téhnică s. f., g.-d. art. téhnicii; pl. téhniciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÉHNI//CĂ tehnicăci f. 1) Totalitate a uneltelor şi a mijloacelor de muncă, perfecţionate în cursul dezvoltării istorice a omenirii, care permit obţinerea de bunuri materiale. 2) Ansamblu de procedee şi deprinderi folosite într-un anumit domeniu de activitate. tehnică de interpretare muzicală. 3) Totalitate a maşinilor, mecanismelor şi aparatelor aflate în întrebuinţare. ♢ tehnică de luptă totalitate a mijloacelor de luptă cu care sunt dotate forţele armate ale unei ţări. [G.-D. tehnicii] /<fr. technique, lat. tehnicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÉHNICĂ s.f. 1. Totalitatea uneltelor şi a deprinderilor de producţie, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acţioneze asupra naturii înconjurătoare cu scopul de a obţine bunuri materiale. 2. (mil.) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă şi auxiliare cu care sunt înzestrate forţele armate. 3. Totalitatea procedeelor folosite în practicarea unei profesiuni. [gen. -cii. / cf. fr. technique, it. tecnica, germ. Technik].Trimis de LauraGellner, 01.06.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.