topografie

TOPOGRAFÍE s.f. Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porţiuni a scoarţei Pământului, cu determinarea poziţiei elementelor scoarţei terestre pe suprafeţe mici (considerate plane), precum şi cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafeţelor măsurate, în scopul întocmirii de hărţi şi planuri. ♦ Descriere amănunţită a unui loc sub raportul aşezării, configuraţiei etc.; mod în care sunt dispuse în spaţiu elementele unui ansamblu. – Din fr. topographie.

Trimis de RACAI, 13.01.2009. Sursa: DEX '98



topografíe s. f. (sil. -gra-), art. topografía, g.-d. art. topografíei; pl. topografíi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TOPOGRAFÍE f. 1) Ramură a geodeziei care se ocupă cu reprezentarea grafică pe un plan a formelor de relief în vederea întocmirii hărţilor geografice. 2) Descriere a configuraţiei unui loc. /<fr. topographie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TOPOGRAFÍE s.f. 1. Ştiinţă care se ocupă cu tehnica măsurătorilor şi a calculelor unor porţiuni mici ale suprafeţei pământului văzute în plan orizontal, precum şi cu tehnica reprezentării grafice a acestora. 2. Înfăţişare, dispoziţie, aşezare a unui loc, a unui oraş etc.; descriere amănunţită a acestei înfăţişări. [gen. -iei. / < fr. topographie, cf. gr. topos – loc, graphein – a scrie].

Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DN



TOPOGRAFÍE s. f. 1. ramură a geodeziei, tehnica măsurătorilor şi a calculelor unor porţiuni mici ale suprafeţei terestre văzute în plan orizontal, precum şi tehnica reprezentării grafice a acestora. 2. relief, configuraţie a unui teren, a unui organism anatomic etc. 3. înfăţişare, aşezare a unui loc, a unui oraş etc. ♢ descriere amănunţită a acestei înfăţişări. 4. figură de compoziţie, constând în descrierea cadrului de desfăşurare a unei scene (un templu, peisaj). (< fr. topographie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN