tehnic

TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s.f. I. adj. Care aparţine tehnicii (II), privitor la tehnică. ♢ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, şi care este folosit la construirea obiectului în spaţiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o ştiinţă etc. II. s.f. 1. Totalitatea uneltelor şi a practicilor producţiei dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze şi să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obţine bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuinţate în practicarea unei meserii, a unei ştiinţe etc. 3. (mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă şi auxiliare cu care sunt înzestrate forţele armate. – Din fr. technique.

Trimis de RACAI, 13.07.2006. Sursa: DEX '98



téhnic adj. m., pl. téhnici; f. sg. téhnică, pl. téhnice

Trimis de siveco, 09.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



TÉHNI//C tehniccă (tehnicci, tehnicce) 1) Care ţine de tehnică; propriu tehnicii. 2) Care se referă la latura de strictă specialitate a unei arte, a unei ştiinţe, a unei meserii. /<fr. technique, lat. technicus

Trimis de siveco, 09.10.2008. Sursa: NODEX



TÉHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♢ Termen tehnic = termen care denumeşte o anumită noţiune dintr-un domeniu al ştiinţei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris şi techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) tehnică", "procedeu, capacitate din tehnică". // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos].

Trimis de LauraGellner, 09.10.2008. Sursa: DN



TÉHNIC¹, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. o termen tehnic = termen care denumeşte o anumită noţiune dintr-un domeniu al ştiinţei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte şi deprinderi de producţie, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acţioneze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. tehnic de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă şi auxiliare cu care sunt înzestrate forţele armate. 3. ansamblu de prescripţii metodologice folosite pentru o acţiune eficientă, atât în sfera producţiei materiale, cât şi a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



-TÉHNIC²(Ă) elem. tehn(o)-.

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN