- toană
- TOÁNĂ1, toane, s.f. 1. Capriciu. ♢ loc. adj. Cu toane = capricios, răsfăţat. ♦ Criză, atac. ♢ expr. A-i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a-i veni (pe neaşteptate) cheful să facă ceva (neobişnuit). Toană de plâns = ropot, val, izbucnire de plâns. ♦ Stare de spirit, dispoziţie. ♦ fig. Mişcare repede, violentă. 2. (Precedat de "o") Interval de timp, răstimp (scurt). ♦ Cantitate mică din ceva. – cf. t u n a.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TOÁNĂ2, toane, s.f. 1. Ocol făcut prin desfăşurarea largă şi completă a unui năvod, care prinde peştele înconjurându-l; loc (bogat în peşte) unde se aruncă în acest fel năvodul. ♦ Spărtură, gaură făcută în gheaţa unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apă; copcă. 2. Timpul când peştele umblă după mâncare. – Din ucr., rus. tonea.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TOÁNĂ s. 1. (mai ales la pl.) v. capriciu. 2. (la pl.) v. dispoziţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTOÁNĂ s. v. acces, atac, banc, bătaie, boişte, cârd, copcă, criză, furie, haită, înverşunare, mânie, ochi, puseu, stol.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetoánă (capriciu, ocol) s. f., g.-d. art. toánei; pl. toáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTOÁN//Ă1 toanăe f. 1) mai ales la pl. Dispoziţie de moment, stranie şi inexplicabilă; moft; capriciu; maraz; naz; marafet. ♢ Cu toanăe capricios. A fi (sau a se afla) în toanăe bune (rele) a avea dispoziţie bună (sau rea). 2) Izbucnire momentană. toană de plâns. ♢ A-i veni cuiva o toană (sau toanăele) a apuca pe cineva furia; a deveni nervos. 3) fig. rar Mişcare bruscă şi violentă. toanăa vântului. 4) Răstimp scurt. /v. a tunaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTOÁN//Ă2 toanăe f. 1) Ocol făcut special pe o întindere de apă unde se pescuieşte cu năvodul. 2) Loc bogat în peşte. 3) Timp potrivit pentru prins peşte. 4) Gaură pe suprafaţa îngheţată a unei ape, făcută pentru a prinde peşte sau pentru a lua apă; copcă; produf. /<ucr., rus. toneaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtoánă (-ne), s.f. – 1. Aruncarea plasei de pescuit. – 2. Gaură, copcă în apa îngheţată pentru a putea pescui. sl., cf. sb. ton "acţiunea de a scufunda", tonuti "a scufunda" (Scriban).Trimis de blaurb, 21.03.2009. Sursa: DERtoánă (-ne), s.f. – 1. Atac, insultă, criză. – 2. Capriciu, chef, glumă. ngr. τόνος "putere, forţă", cf. τονίζω "a accentua". Der. din sb., cr. tonja "furtună" (Cihac, II, 415) sau de la a tuna (Philipide, Principii, 61; Iordan, Dift., 190) nu este probabilă. La origine trebuie să fie termen medical. – Der. tonatic (var. tonos), adj. (capricios, năzuros); tonoasă, s.f. (Trans., zburdălnicie, şotie). Der. neol. ton, s.n., din fr. ton (mr. ton, din ngr.); tonalitate, s.f., din fr. tonalité; tonic, adj., din fr. tonique; atonal, adj., din fr. atonal; intona, vb., din fr. entonner; tonisi, vb. (a compune, a pune pe muzică), din ngr. τονίζω (Tiktin).Trimis de blaurb, 21.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.