- manie
- MANÍE, manii, s.f. 1. Boală mintală manifestată prin euforie, stare de excitaţie psihomotorie, logoree, halucinaţii, incoerenţă a gândirii etc.; p.ext. idee fixă care preocupă pe cineva. 2. (Cu sens atenuat) Preocupare exagerată pentru ceva; deprindere bizară. v. capriciu, toană. – Din ngr. manía, fr. manie.Trimis de claudia, 22.05.2008. Sursa: DEX '98Manie ≠ fobieTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMANÍE s. v. idee fixă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemaníe s. f., art. manía, g.-d. art. maníei; pl. maníi, art. maníileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMANÍ//E maniei f. 1) Stare patologică caracterizată prin diverse tulburări mintale (exaltare euforică, instabilitate, incoerenţă de idei şi de activitate motrice). 2) Tulburare a spiritului, manifestată prin prezenţa unei idei fixe. 3) Obişnuinţă exagerată şi obsedantă; purtare ciudată. /<ngr. mania, fr. manieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX-MANÍE Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "obsesie patologică". [< fr. -manie, cf. lat. mania, gr. mania – furie].Trimis de LauraGellner, 25.05.2005. Sursa: DNMANÍE s.f. 1. Stare psihică bolnăvicioasă manifestată prin obsesia unei idei fixe. 2. Obsesie, preocupare exclusivă pentru ceva; ciudăţenie, toană. [gen. -iei. / cf. fr. manie, lat. mania, gr. mania – furie].Trimis de LauraGellner, 17.08.2006. Sursa: DNMANÍE1 s. f. boală mintală manifestată prin dispoziţie euforică, succesiune rapidă şi incoerentă a ideilor. ♢ obsesie, preocupare exclusivă pentru ceva; ciudăţenie, toană. (< ngr. manie, fr. manie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-MANÍE2 elem. man2-.Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.