- bâzdâc
- BÂZDẤC s.n. (fam.) Toană1, capriciu, hachiţă. ♢ expr. A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra. – et. nec.Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX '98BÂZDÂC s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Sinonimebâzdâc s. n., pl. bâzdâcuriTrimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Dicţionar ortograficbîzdîc (bîzdî́curi), s.n. – Capriciu, toană, hachiţe. – var. bîzdîg, bîzdoc. Formaţie hazlie compusă din sb. bazdrk "pîrţ", rus. bzdjoch "pîrţ", cu dîcă "turbare" (‹ sl. dikŭ "sălbatic"). Scriban propune o legătură, puţin probabilă, cu pol. bzdyk "bătrîn ramolit, hodorog".Trimis de blaurb, 14.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.