serios — SERIÓS, OÁSĂ, serioşi, oase, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ţine de frivolităţi, de glume; aşezat, ponderat. ♢ Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o… … Dicționar Român
diletantism — DILETANTÍSM s.n. Faptul de a se ocupa ca diletant de o ramură a artei, a ştiinţei sau a tehnicii. ♦ (peior.) Lipsă de pregătire temeinică, de seriozitate sau de însuşiri necesare, dovedite de cineva în propriul domeniu de activitate. – Din fr.… … Dicționar Român
lustru — LÚSTRU1 s.n. Strălucire naturală sau obţinută prin procedee artificiale a suprafeţei unui obiect; luciu. ♢ expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦… … Dicționar Român
uşurinţă — UŞURÍNŢĂ, uşurinţe, s.f. 1. Faptul de a fi uşor (de făcut); facilitate. ♢ loc. adv. Cu (multă sau mare) uşurinţă = a) fără greutate, fără efort; b) cu indiferenţă, cu nepăsare; în mod superficial. ♦ (Rar) Înlesnire, avantaj, favoare. 2.… … Dicționar Român
manierism — MANIERÍSM s.n. 1. Comportare manifestată prin lipsă de naturaleţe, artificialitate, afectare2. 2. Formalism în realizarea unei opere artistice sau literare, rezultat mai ales din folosirea mecanică şi repetată a anumitor procedee. [pr.: ni e ] –… … Dicționar Român
miticism — MITICÍSM, miticisme, s.n. (fam.) Atitudine, comportare, faptă, vorbă etc proprie persoanelor care se comportă ca tipul Mitică din opera lui I. L. Caragiale. – Mitică (n. pr.) + suf. ism. Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
pospai — POSPÁI s.n. Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului şi care se depune pe pereţi şi pe toate obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subţire (mai ales de zăpadă) care acoperă un obiect. ♦ fig. Superficialitate,… … Dicționar Român
pospăială — POSPĂIÁLĂ, pospăieli, s.f. Faptul de a pospăi; (concr.) înveliş sau strat subţire dintr o materie care acoperă un obiect; fig. lustru înşelător, aparenţă, spoială, superficialitate. [pr.: pă ia ] – Pospăi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
spoi — SPOÍ, spoiesc, vb. IV. tranz. 1. A acoperi o suprafaţă cu un strat subţire de var; a vărui. 2. A acoperi un vas sau un obiect de metal cu un strat subţire dintr un metal protector. ♦ refl. fig. A şi însuşi în mod superficial maniere civilizate,… … Dicționar Român
suprafaţă — SUPRAFÁŢĂ, suprafeţe, s.f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; faţă. ♢ loc. adv. La suprafaţă = fără a pătrunde în esenţa lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul… … Dicționar Român
