- pospai
- POSPÁI s.n. Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului şi care se depune pe pereţi şi pe toate obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subţire (mai ales de zăpadă) care acoperă un obiect. ♦ fig. Superficialitate, spoială (dovedite în efectuarea unei munci). – Din ngr. paspáli, scr. paspalj.Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX '98POSPÁI s. (reg.) ometiţă, (prin Ban.) ştiup. (pospai de făină, la moară.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePOSPÁI s. v. piscoaie, vrană.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepospái s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOSPÁI n. 1) Pulbere de făină care se depune în timpul măcinatului pe obiectele din jur. 2) Strat subţire (de ceva) care acoperă un obiect. 3) v. POSPĂIALĂ. /<ngr. pospáli, sb. pospaljTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpospái (-iuri), s.n. – 1. Praf (de făină). – 2. Aparenţă, lustru. – Mr. păspalu, megl. păspal’. gr. şi ngr. παστάλη (Miklosich, Etym. Wb., 233; Vasmer, gr., 112; Scriban), cf. sb., cr. paspalj, paspalja. Der. din sb. posypati "a stropi" (Cihac, II, 213; Tiktin), din sb. (Candrea) sau din bg. paspali (Conev 87) pare mai îndoielnică. – Der. pospăi, vb. (a acoperi superficial, a presăra; a străluci la suprafaţă, a se preface), în care ar putea să fi intervenit sl. posypati, posypają "a presăra"; pospăială, s.f. (lustru).Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.