pospai

pospai
POSPÁI s.n. Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului şi care se depune pe pereţi şi pe toate obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subţire (mai ales de zăpadă) care acoperă un obiect. ♦ fig. Superficialitate, spoială (dovedite în efectuarea unei munci). – Din ngr. paspáli, scr. paspalj.
Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX '98

POSPÁI s. (reg.) ometiţă, (prin Ban.) ştiup. (pospai de făină, la moară.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

POSPÁI s. v. piscoaie, vrană.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pospái s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

POSPÁI n. 1) Pulbere de făină care se depune în timpul măcinatului pe obiectele din jur. 2) Strat subţire (de ceva) care acoperă un obiect. 3) v. POSPĂIALĂ. /<ngr. pospáli, sb. pospalj
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

pospái (-iuri), s.n. – 1. Praf (de făină). – 2. Aparenţă, lustru. – Mr. păspalu, megl. păspal’. gr. şi ngr. παστάλη (Miklosich, Etym. Wb., 233; Vasmer, gr., 112; Scriban), cf. sb., cr. paspalj, paspalja. Der. din sb. posypati "a stropi" (Cihac, II, 213; Tiktin), din sb. (Candrea) sau din bg. paspali (Conev 87) pare mai îndoielnică. – Der. pospăi, vb. (a acoperi superficial, a presăra; a străluci la suprafaţă, a se preface), în care ar putea să fi intervenit sl. posypati, posypają "a presăra"; pospăială, s.f. (lustru).
Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • pospăi — POSPĂÍ, pospăiesc, vb. IV. tranz. A acoperi un obiect cu un strat subţire (de pospai); a aşterne un strat subţire; a presăra. ♦ fig. A face un lucru de mântuială, superficial. – Din sl. posypati. Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • pospái — s. n …   Romanian orthography

  • pospăială — POSPĂIÁLĂ, pospăieli, s.f. Faptul de a pospăi; (concr.) înveliş sau strat subţire dintr o materie care acoperă un obiect; fig. lustru înşelător, aparenţă, spoială, superficialitate. [pr.: pă ia ] – Pospăi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • pospăit — POSPĂÍT, Ă, pospăiţi, te, adj. Acoperit sau învelit cu un strat subţire dintr o materie; fig. cu o aparenţă înşelătoare de cultură, de civilizaţie etc.; superficial. – v. pospăi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  POSPĂÍ//T… …   Dicționar Român

  • ometiţă — OMÉTIŢĂ s.f. (reg.) 1. Zăpadă fină (spulberată de vânt). 2. Partea cea mai fină a făinii, care se depune sub formă de praf în timpul măcinatului; pospai. – Din ucr. obmetycja. Trimis de ionel bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX 98  OMÉTIŢĂ s. v. pospai …   Dicționar Român

  • ştiup — s. v. pospai, praf, pulbere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ştiup1 s.n. (reg.) 1. praf. 2. pospai de făină. 3. (în forma: ştup) gunoi, impuritate. Trimis de blaurb, 23.02.2007. Sursa: DAR  ştiup2 s.n. (reg …   Dicționar Român

  • omăt — OMẮT, omături, s.n. (pop.) Zăpadă, nea. ♦ (reg.) Nămete, troian. [pl. şi (m.): omeţi] – Din sl. ometŭ măturare; pospai . Trimis de ionel bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX 98  OMĂT s. v. zăpadă. Trimis de …   Dicționar Român

  • pielm — PIELM, pielmuri, s.n. (pop.) Făină de grâu, de porumb etc. (de cea mai bună calitate). [var.: piemn s.n.] – et. nec. Trimis de oprocopiuc, 17.03.2004. Sursa: DEX 98  PIELM s. v. aluat, cocă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • piscoaie — PISCOÁIE s. (tehn.) vrană, (reg.) guriţă, pospai, ulucaş, (prin Transilv. şi Ban.) scoreţ. (Prin piscoaie curge făina măcinată, la moară.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  piscoáie (fluier pentru copii) s. f., art. piscoáia, g. d.… …   Dicționar Român

  • pişpăi — pişpăí, pişpăiésc, vb. IV 1. (înv.) a şopti ceva la urechea cuiva pentru a cleveti; a face intrigi. 2. (reg.) a nu mânca bine; a frunzări, a pospăi. Trimis de blaurb, 13.07.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”