- pospăi
- POSPĂÍ, pospăiesc, vb. IV. tranz. A acoperi un obiect cu un strat subţire (de pospai); a aşterne un strat subţire; a presăra. ♦ fig. A face un lucru de mântuială, superficial. – Din sl. posypati.Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX '98pospăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pospăiésc, imperf. 3 sg. pospăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pospăiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA POSPĂ//Í pospăiiésc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subţire. 2) fig. A realiza fără a depune toată străduinţa; a face superficial. /Din pospaiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE POSPĂ//Í mă pospăiiésc intranz. 1) reg. A ajunge la o situaţie materială relativ bună; a se înţoli. 2) pop. A-şi potoli foamea cu te miri ce. /<sl. posypatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpospăí, pospăiésc şi póspăi, vb. IV (înv. şi reg.) 1. a acoperi, a aşterne, a înveli, a presăra cu un strat de subţire, fin, superficial; a acoperi presărând. 2. a tencui, a făţăi. 3. a murdări. 4. (fig.; despre obiecte, treburi, sarcini etc.) a face, a executa în mod superficial, de mântuială sau cu greutate. 5. (despre alimente) a mânca repede, puţin, de ici si de colo, în silă; a frunzări, a pâşpăi. 6. (înv.; despre oameni) a învăţa, a instrui, a pregăti superficial. 7. (refl.; fig.) a se îmbrăca sumar sau cu puţină cheltuială. 8. (în forma: pospăia) a face mai rar, mai moale, mai pufos, mai afânat (părul din ţesături).Trimis de blaurb, 16.10.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.