piscoaie

piscoaie
PISCOÁIE s. (tehn.) vrană, (reg.) guriţă, pospai, ulucaş, (prin Transilv. şi Ban.) scoreţ. (Prin piscoaie curge făina măcinată, la moară.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

piscoáie (fluier pentru copii) s. f., art. piscoáia, g.-d. art. piscoáiei; pl. piscoáie
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

piscoáie s. f. /piscói s. m. (tub sonor, oboi, vrană), pl. f. piscoáie/m. piscói
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • pisc — PISC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 03.04.2009. Sursa: DEX 98  PISC2, piscuri, s.n. 1. Vârf ascuţit (şi golaş) de munte sau de …   Dicționar Român

  • scoreţ — SCORÉŢ s. v. piscoaie, vrană. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  scoréţ, scoréţe, s.n. (reg.) 1. teică în care cad grăunţele la moară. 2. jgheab pe care curge făina dintre pietrele morii; piscoaie. 3. orificiu din mijlocul pietrelor… …   Dicționar Român

  • guriţă — GURÍŢĂ, guriţe, s.f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. – Gură + suf. iţă. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GURÍŢĂ s. v. piscoaie, vrană. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  guríţă s. f., g. d. art. guríţei; …   Dicționar Român

  • pişca — PIŞCÁ, pişc, vb. I. 1. tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând o sau strângând o şi producând o senzaţie dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându le puţin şi dându le drumul,… …   Dicționar Român

  • pospai — POSPÁI s.n. Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului şi care se depune pe pereţi şi pe toate obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subţire (mai ales de zăpadă) care acoperă un obiect. ♦ fig. Superficialitate,… …   Dicționar Român

  • ulucaş — ULUCÁŞ s. v. piscoaie, vrană. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • vrană — VRÁNĂ, vrane, s.f. 1. Gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a putea introduce sau scoate vinul, murăturile etc. 2. Parte a morii prin care curge făina. – Din bg. vrana. Trimis de ana zecheru, 31.03.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”