- pisc
- PISC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre. – Onomatopee.Trimis de oprocopiuc, 03.04.2009. Sursa: DEX '98PISC2, piscuri, s.n. 1. Vârf ascuţit (şi golaş) de munte sau de deal, dominând o vale sau o depresiune; piscan. 2. Capătul din faţă, ascuţit şi încovoiat în sus, al unei ambarcaţii. 3. (pop.) Parte a carului (sau a saniei) de care se fixează proţapul. – et. nec.Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX '98PISC s. 1. v. vârf. 2. v. bot. 3. (tehn.) furcă, (reg.) cârlig, grui, popârţac. (pisc la car.) 4. (tehn.) limbă, (reg.) splină. (pisc la sanie.)Trimis de siveco, 16.02.2008. Sursa: SinonimePISC s. v. bot, proră.Trimis de siveco, 16.02.2008. Sursa: Sinonimepisc interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpisc s. n., pl. píscuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPISC1 interj. (se foloseşte, mai ales, repetat pentru a imita sunetul produs de unele păsări). /Onomatopee.Trimis de siveco, 02.04.2009. Sursa: NODEXPISC2 piscuri n. 1) Partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; vârf; culme; creastă; coamă; spinare; creştet. 2) Capătul de dinainte, ascuţit şi încovoiat în sus al unei luntre; bot. 3) pop. Parte a carului sau a saniei în care se fixează proţapul. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpisc (píscuri), s.n. – 1. Cioc de păsări. – 2. Vîrf ascuţit de munte. – 3. Proră. – 4. Partea de dinainte a căruţei. sl. piskŭ, care apare numai cu sensul de fluier, dar care ar trebui să însemne şi "pisc", ca slov. pisk, ceh., pol. pisk (Cihac, II, 557; Tiktin). E dubletul lui plisc, s.n. (cioc), cu l expresiv; atît acest tratament cît şi înrudirea evidentă cu piţ(igoi) arată că în rom. cuvîntul a fost tratat drept expresiv, ca şi cioc. Din acelaşi etimon provine şi piscoaie (var. piscoace, piscoci), s.f. (fluier de trestie), cf. piţigoaie; piscoi (var. piscoaie), s.n. (deschizătură prin care curge măcinişul); piscui, vb. (Trans., Mold., a piui), din sl. piskati.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.