- spoi
- SPOÍ, spoiesc, vb. IV. tranz. 1. A acoperi o suprafaţă cu un strat subţire de var; a vărui. 2. A acoperi un vas sau un obiect de metal cu un strat subţire dintr-un metal protector. ♦ refl. fig. A-şi însuşi în mod superficial maniere civilizate, noţiuni de cultură etc. a se ciopli. 3. A unge (pe deasupra). ♦ (peior.) A (se) farda. – Din sl. supojiti.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SPOÍ vb. 1. v. vărui. 2. v. cositori.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSPOÍ vb. v. arginta, auri, farda, lipi, machia, murui, polei, sufla, vopsi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimespoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. spoiésc, imperf. 3 sg. spoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. spoiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SPO//Í spoiiésc tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un metal inoxidabil (în scop protector sau/şi decorativ); a polei; a sufla; a metaliza. spoi cu cositor. 2) rar A acoperi cu (un strat subţire de) var; a vărui. 3) (corpuri) A unge pe deasupra cu ou sau cu grăsime (pentru înfrumuseţare). 4) iron. A da cu fard; a farda; a sulimeni. /<sl. supojitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SPO//Í mă spoiiésc intranz. (despre persoane) A-şi însuşi unele elemente superficiale de cultură. /<sl. supojitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXspoí (-oésc, -ít), vb. – 1. A vărui, a da cu var pereţii. – 2. A cositori, a acoperi un vas cu un metal protector. – 3. A mîzgăli, a boi, a unge, a mînji. – 4. (refl.) A se boi, a se farda, a se sulemeni. – 5. (refl.) A se cizela, a se rafina, a se civiliza. sl. spoiti "a lipi" (Cihac, II, 358; Conev 63), cf. sb. spojiti "a cositori". – Der. spoială, s.f. (văruit, spoit; cositorit; superficialitate, lustru fără consistenţă); spoi, s.n. (fard, pictură); spoit, s.n. (văruit; cositorit; zugrăveală); spoitor, s.m. (cel care spoieşte; piatră acră; vineţea, Centaurea moschata); spoitoreasă, s.f. (chivuţă).Trimis de blaurb, 12.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.