spoiálã — s. f., g. d. art. spoiélii; pl. spoiéli … Romanian orthography
lustru — LÚSTRU1 s.n. Strălucire naturală sau obţinută prin procedee artificiale a suprafeţei unui obiect; luciu. ♢ expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦… … Dicționar Român
poleială — POLEIÁLĂ, poleieli, s.f. 1. Faptul de a polei2; (concr.) strat subţire de metal (preţios) cu care se poleieşte2 un obiect. ♦ Foaie subţire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ fig. Ceea ce încearcă să dea… … Dicționar Român
pospăială — POSPĂIÁLĂ, pospăieli, s.f. Faptul de a pospăi; (concr.) înveliş sau strat subţire dintr o materie care acoperă un obiect; fig. lustru înşelător, aparenţă, spoială, superficialitate. [pr.: pă ia ] – Pospăi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
semicultură — semicultúră s. f. → cultură Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic SEMICULTÚRĂ s.f. Cultură superficială, spoială de cunoştinţe. [< semi + cultură]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN SEMICULTÚRĂ s. f. cultură … Dicționar Român
fard — FARD, farduri, s.n. Produs cosmetic alb, roşu, verde, albastru etc. pentru colorat faţa, ochii şi buzele; dres1, suliman, boia, boială. – Din fr. fard. Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98 FARD s. (pop. şi fam. peior.) boia, boială, (fam … Dicționar Român
lustruială — LUSTRUIÁLĂ, lustruieli, s.f. 1. Lustruire; p. ext. lustru1. 2. fig. Aparenţă de cultură, de civilizaţie; spoială. – Lustrui + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 lustruiálă s. f., g. d. art. lustruiélii; pl … Dicționar Român
lustruit — LUSTRUÍT1 s.n. Faptul de a lustrui. – v. lustrui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LUSTRUÍT2, Ă, lustruiţi, te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ fig. (peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meşteşugit, căutat, artificial. – v … Dicționar Român
mormânjală — MORMÂNJÁLĂ, mormânjeli, s.f. (Rar) Învăţătură superficială; spoială. Trimis de gall, 11.04.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
pospai — POSPÁI s.n. Pulbere fină de făină care se formează în timpul măcinatului şi care se depune pe pereţi şi pe toate obiectele din moară; p. gener. pulbere albă, strat subţire (mai ales de zăpadă) care acoperă un obiect. ♦ fig. Superficialitate,… … Dicționar Român