suprafaţă

suprafaţă
SUPRAFÁŢĂ, suprafeţe, s.f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; faţă. ♢ loc. adv. La suprafaţă = fără a pătrunde în esenţa lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii şi lăţimii, măsurată în unităţi la pătrat. ♢ Suprafaţă de respiraţie = suprafaţă pulmonară care dă capacitatea respiratorie. ♦ (geom.) Arie2 limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unităţi la pătrat. – Din supra- + faţă (după fr. surface).
Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM

SUPRAFÁŢĂ, suprafeţe, s.f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; faţă. ♦ fig. Exterior, aparenţă. ♢ loc. adj. De suprafaţă = care nu are profunzime; superficial. ♢ loc. adv. La suprafaţă = fără a pătrunde în esenţa lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii şi lăţimii. ♦ (geom.) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unităţi la pătrat. – Supra- + faţă (după fr. surface).
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SUPRAFÁŢĂ s. 1. (mat.) (înv.) surfaţă. 2. (geom.) suprafaţă plană v. plan; suprafaţă sferică v. sferă. 3. întindere, mărime. (suprafaţă unui loc.) 4. v. cuprins. 5. v. regiune. 6. faţă, întindere, întins, (înv.) surfaţă. (Pe suprafaţă mării, a câmpiei.) 7. v. zonă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

suprafáţă s. f. (sil. -pra-), pl. supraféţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUPRAF//ÁŢĂ suprafaţăéţe f. 1) Partea de deasupra a unui corp. suprafaţăaţa Pământului. La suprafaţăaţa apei. ♢ La suprafaţă a) în partea exterioară; b) fără a pătrunde în esenţa lucrurilor; în mod superficial. De suprafaţă care este lipsit de profunzime; superficial. 2) fig. Partea de dinafară a unui lucru; aparenţă; exterior. 3) Figură geometrică formată prin deplasarea unei linii; arie. suprafaţă arabilă. suprafaţăaţa unui triunghi. ♢ suprafaţă de recepţie teritoriu pe care îşi adună apele un bazin, un râu, un lac sau o mare. [G.-D. suprafeţei] /supra- + faţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUPRAFÁŢĂ s.f. 1. Faţă, parte exterioară a unui corp. 2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. ♦ (geom.) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unităţi de măsură speciale. [< supra- + faţă, după fr. surface].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SUPRAFÁŢĂ s. f. 1. faţă, parte exterioară a unui corp. 2. întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. 3. (mat.) arie limitată de o linie închisă. (după fr. surface)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

suprafáţă (-ţe), s.f. Exterior, întindere. Traducere din lat. superficies sau din fr. surface, adaptat la faţă. – Der. superficial, adj., din fr. superficiel; superficialitate, s.f., din fr. superficialité.
Trimis de blaurb, 11.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • suprafaţa — SUPRAFAŢÁ, suprafaţez, vb. I. tranz. (tehn.) 1. A acoperi suprafaţa unei piese, a unei construcţii etc. cu un strat superficial în scop util sau decorativ. 2. A netezi şi finisa o îmbrăcăminte rutieră. – Din suprafaţă (după fr. surfacer). Trimis… …   Dicționar Român

  • suprafáţã — s. f. (sil. pra ), pl. supraféţe …   Romanian orthography

  • uscát — (suprafaţã, pãmânt, acţiune) s. n., (pãmânt) pl. uscáturi …   Romanian orthography

  • plan — PLAN, Ă, (I) planuri, s.n., (II) plani, e, adj. I. s.n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operaţii destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru). 2. Distribuţie metodică a părţilor componente ale… …   Dicționar Român

  • platformă — PLATFÓRMĂ, platforme, s.f. I. 1. Suprafaţa orizontală plană a unui vehicul, a unui aparat de ridicat etc. pe care se încarcă mărfuri, vite etc.; p. ext. vagon sau camion deschis, fără pereţi şi fără acoperiş, utilizat pentru transporturi. ♦… …   Dicționar Român

  • vilozitate — VILOZITÁTE, vilozităţi, s.f. 1. Totalitatea perilor care acoperă o suprafaţă; parte poroasă. 2. (anat.) Ridicătură, prelungire, încreţitură, cută mică situată pe suprafaţa anumitor organe ale corpului, mai ales a intestinului subţire. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • superficial — SUPERFICIÁL, Ă, superficiali, e, adj. Care apare, se produce, rămâne la suprafaţa unui obiect, a unei fiinţe; fig. care apare, se produce, rămâne la suprafaţă, fără să atingă miezul, esenţa lucrurilor. ♦ fig. (Despre oameni) Care tratează… …   Dicționar Român

  • decapa — DECAPÁ, decapez, vb. I. tranz. 1. A curăţa de acizi sau de grăsimi o suprafaţă metalică în vederea operaţiilor ulterioare. 2. A nivela un teren sau un pavaj de asfalt prin înlăturarea unui strat subţire de la suprafaţă. 3. A trata pieile sau… …   Dicționar Român

  • flotor — FLOTÓR, flotoare, s.n. Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafaţa apei, destinate să efectueze măsurători sau reglaje ori să susţină la suprafaţă corpuri submersibile; plutitor. ♦ Flotor de hidroavion = fiecare dintre cele două dispozitive… …   Dicționar Român

  • incidenţă — INCIDÉNŢĂ, incidenţe, s.f. 1. Întâlnire a unor raze (sau a unor fascicule de raze) de lumină între ele sau cu o suprafaţă. ♢ Punct de incidenţă = punct în care o rază de lumină întâlneşte un corp sau suprafaţa de separaţie a două medii. Unghi de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”