suprafaţă — SUPRAFÁŢĂ, suprafeţe, s.f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; faţă. ♢ loc. adv. La suprafaţă = fără a pătrunde în esenţa lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul… … Dicționar Român
suprafáţã — s. f. (sil. pra ), pl. supraféţe … Romanian orthography
uscát — (suprafaţã, pãmânt, acţiune) s. n., (pãmânt) pl. uscáturi … Romanian orthography
plan — PLAN, Ă, (I) planuri, s.n., (II) plani, e, adj. I. s.n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operaţii destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru). 2. Distribuţie metodică a părţilor componente ale… … Dicționar Român
platformă — PLATFÓRMĂ, platforme, s.f. I. 1. Suprafaţa orizontală plană a unui vehicul, a unui aparat de ridicat etc. pe care se încarcă mărfuri, vite etc.; p. ext. vagon sau camion deschis, fără pereţi şi fără acoperiş, utilizat pentru transporturi. ♦… … Dicționar Român
vilozitate — VILOZITÁTE, vilozităţi, s.f. 1. Totalitatea perilor care acoperă o suprafaţă; parte poroasă. 2. (anat.) Ridicătură, prelungire, încreţitură, cută mică situată pe suprafaţa anumitor organe ale corpului, mai ales a intestinului subţire. – Din fr.… … Dicționar Român
superficial — SUPERFICIÁL, Ă, superficiali, e, adj. Care apare, se produce, rămâne la suprafaţa unui obiect, a unei fiinţe; fig. care apare, se produce, rămâne la suprafaţă, fără să atingă miezul, esenţa lucrurilor. ♦ fig. (Despre oameni) Care tratează… … Dicționar Român
decapa — DECAPÁ, decapez, vb. I. tranz. 1. A curăţa de acizi sau de grăsimi o suprafaţă metalică în vederea operaţiilor ulterioare. 2. A nivela un teren sau un pavaj de asfalt prin înlăturarea unui strat subţire de la suprafaţă. 3. A trata pieile sau… … Dicționar Român
flotor — FLOTÓR, flotoare, s.n. Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafaţa apei, destinate să efectueze măsurători sau reglaje ori să susţină la suprafaţă corpuri submersibile; plutitor. ♦ Flotor de hidroavion = fiecare dintre cele două dispozitive… … Dicționar Român
incidenţă — INCIDÉNŢĂ, incidenţe, s.f. 1. Întâlnire a unor raze (sau a unor fascicule de raze) de lumină între ele sau cu o suprafaţă. ♢ Punct de incidenţă = punct în care o rază de lumină întâlneşte un corp sau suprafaţa de separaţie a două medii. Unghi de… … Dicționar Român
