sucombá — vb., ind. prez. 1 sg. sucómb, 3 sg. şi pl. sucómbã … Romanian orthography
sucombare — SUCOMBÁRE, sucombări, s.f. (livr.) Faptul de a sucomba; moarte, deces. – v. sucomba. Trimis de rain drop, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUCOMBÁRE s. v. moarte. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sucombáre s. f., g. d … Dicționar Român
muri — MURÍ, mor, vb. IV. intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viaţă; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ♢ expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A… … Dicționar Român
adormi — ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. intranz. fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. tranz. fig. A alina, a potoli. Cântând şi a mai adormit foamea. – lat. addormire. Trimis de … Dicționar Român
crăpa — CRĂPÁ, crăp, vb. I. 1. intranz. şi refl. (Despre obiecte) A se desface (în mod brusc) în mai multe bucăţi; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ♢ expr. Unde dai şi unde crapă, se spune atunci când se obţin cu totul alte… … Dicționar Român
curăţa — CURĂŢÁ, cúrăţ, vb. I. I. 1. tranz. şi refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impurităţile de pe ceva sau de pe sine. ♦ tranz. A îndepărta coaja, pieliţa de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. tranz. şi refl. A (se) vindeca de o boală (de… … Dicționar Român
cădea — CĂDEÁ, cad, vb. II. I. intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutăţii, a se lăsa în jos; a pica. ♦ fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinţi, păr,… … Dicționar Român
deceda — DECEDÁ, decedez, vb. I. intranz. (Despre oameni) A înceta din viaţă; a muri, a răposa. – Din fr. décéder, lat. decedere. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 A deceda ≠ a învia, a (se) naşte Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … Dicționar Român
dispărea — DISPĂREÁ, dispár, vb. II. intranz. 1. A se face nevăzut, a ieşi din câmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deşi continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor). ♦ A se pierde fără urmă, a nu mai putea fi găsit. 2. A înceta să mai existe; a se… … Dicționar Român
expia — EXPIÁ, expiez, vb. I. tranz. (livr.) 1. A ispăşi o greşeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viaţă; a sucomba, a deceda, a muri. [pr.: pi a] – Din fr. expier, lat. expiare. Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXPIÁ … Dicționar Român
