stârni

STÂRNÍ, stârnesc, vb. IV. 1. tranz. A face ca un animal (sălbatic), o pasăre etc. să iasă din culcuş, din ascunzătoare (pentru a le prinde, a le vâna); a scorni. 2. tranz. A mişca, a urni ceva din loc; a face să se ridice în sus praful, frunzele etc. 3. tranz. A provoca pe cineva la ceva; a îndemna, a aţâţa. 4. refl. (Despre războaie, conflicte, fenomene ale naturii) A se porni, a se isca, a se dezlănţui, a izbucni. ♦ tranz. A da naştere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca. 5. tranz. (reg.) A născoci, a scorni, a inventa. – et. nec.

Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98



A (se) stârni ≠ a (se) potoli

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



STÂRNÍ vb. 1. v. hăitui. 2. a scormoni, a scorni, (pop.) a scociorî. (stârni prin pădure în căutarea vânatului.) 3. a agita, a răscoli, a ridica. (Vântul stârni praful.) 4. v. asmuţi. 5. v. instiga. 6. a aţâţa, (fig.) a scormoni, a zgândări. (Nu-i mai stârni durerea!) 7. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, (înv. şi reg.) a se scociorî, (fig.) a se naşte. (S-a stârni din senin o furtună.) 8. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a pricinui, a produce, a provoca. (Injecţia i-a stârni o senzaţie de înviorare.) 9. a se declanşa, a se dezlănţui, a se isca, a izbucni, a (se) porni, (rar) a se prăvăli, (înv. şi reg.) a se dezlega, a se scorni, (înv.) a se scula, a sc sparge, a sta, (fig.) a se aprinde. (S-a stârni un conflict.) 10. a cauza, a declanşa, a determina, a dezlănţui, a genera, a isca, a naşte, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, (înv. şi reg.) a scomi, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a stârni discuţii furtunoase.) 11. a isca, a naşte, a produce, provoca, a ridica. (Cartea a stârni numeroase controverse.) 12. v. suscita. 13. a (se) face, a (se) produce, a (se) provoca. (Vestea a stârni vâlvă.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



STÂRNÍ vb. v. deştepta, inventa, înfuria, mânia, născoci, plăsmui, scorni, scula, ticlui, trezi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



stârní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stârnésc, imperf. 3 sg. stârneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stârneáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A STÂRN//Í stârniésc tranz. 1) (animale, păsări, frunze etc.) A face să se urnească (din locul în care se află). stârni praful. 2) (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare îndemnând la acţiuni duşmănoase; a agasa; a provoca; a incita; a zădărî; a întărâta; a aţâţa. stârni la vorbă. 3) pop. A face să se producă; a pricinui; a cauza; a provoca. stârni râsul. 4) pop. A plăsmui punând în circulaţie pentru prima oară (cu rea voinţă); a scorni. stârni minciuni. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 06.09.2006. Sursa: NODEX



A SE STÂRN//Í pers. 3 se stârniéşte intranz. (despre acţiuni, stări, fenomene ale naturii etc.) A începe brusc şi cu violenţă; a izbucni; a se dezlănţui; a se declanşa. S-a stârniit un vânt puternic. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



stîrní (-nésc, -ít), vb. – 1. A scorni vînatul. – 2. A excita, a provoca. – 3. A trezi, a deştepta. – 4. (refl.) A se produce, a se dezlănţui, a izbucni. – var. înv. stirgni. Probabil din sl. strumiti (sę) "a ţîşni" (Cihac, II, 369), cf. rus. strmumitisja, slov. strmêti, ceh. strmêti "a întrece". – Der. din sl. sŭtrŭgnąti "a trezi" (Candrea), pare mai puţin probabilă, dar cf. var. Din rom. tîrn "mătură" (Puşcariu, Dacor., III, 691) este neverosimilă. – Der. stîrneală, s.f. (provocare; ridicare).

Trimis de blaurb, 25.01.2009. Sursa: DER