stârnire

stârnire
STÂRNÍRE, stârniri, s.f. Acţiunea de a (se) stârni şi rezultatul ei. – v. stârni.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STÂRNÍRE s. 1. v. hăituire. 2. v. asmuţire. 3. v. insti-gare. 4. v. dezlănţuire. 5. v. provocare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stârníre s. f., g.-d. art. stârnírii; pl. stârníri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • scociorâre — s. v. răscolire, râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scormonit, scurmare, scurmătură, zgândărire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  scociorâre, scociorâri, s.f. 1. (înv., pop. şi fam.) scormoneală, scormonire. 2. (înv. şi pop.) …   Dicționar Român

  • asmuţire — ASMUŢÍRE, asmuţiri, s.f. Acţiunea de a asmuţi. [var.: asmuţáre s.f.] – v. asmuţi. Trimis de cata, 12.02.2004. Sursa: DEX 98  ASMUŢÍRE s. aţâţare, întărâtare, provocare, stârnire, (pop.) zădărâre. (asmuţire câinilor.) Trimis de siveco, 05.08.2004 …   Dicționar Român

  • bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… …   Dicționar Român

  • determinare — DETERMINÁRE, determinări, s.f. Faptul de a determina. ♦ (concr.) Cuvânt sau propoziţie care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziţii cu care este în legătură, fiind subordonate acestora. – v. determina. Trimis de IoanSoleriu,… …   Dicționar Român

  • dezlănţuire — DEZLĂNŢUÍRE, dezlănţuiri, s.f. Acţiunea de a (se) dezlănţui şi rezultatul ei. – v. dezlănţui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezlănţuire ≠ ferecare, încătuşare, înlănţuire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • hăitaş — HĂITÁŞ1, hăitaşe, s.n. (reg.) Acţiunea de stârnire a vânatului. – Din magh. hajtás. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂITÁŞ2, hăitaşi, s.m. Om care, făcând gălăgie mare, stârneşte vânatul din ascunzători şi îl goneşte spre vânători;… …   Dicționar Român

  • hăituire — HĂITUÍRE s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituială, scornire, stârnire, (pop.) zgornire. (hăituire vânătului din bârlog.) 2. v. fugărire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • incitaţie — INCITÁŢIE, incitaţii, s.f. (livr.) Incitare. – Din fr. incitation, lat. incitatio. Trimis de valeriu, 27.07.2006. Sursa: DEX 98  INCITÁŢIE s. v. aţâţare, incitare, instigare, instigaţie, întărâtare, provocare, stârnire, tulburare. Trimis de… …   Dicționar Român

  • instigare — INSTIGÁRE, instigări, s.f. Acţiunea de a instiga şi rezultatul ei; îndemn la violenţă; instigaţie, întărâtare, provocare, incitare. – v. instiga. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INSTIGÁRE s. aţâţare, incitare, instigaţie,… …   Dicționar Român

  • izvoditură — izvoditúră s.f. (înv.) născocire, scornire, născodire, stârnire, plăsmuire. Trimis de blaurb, 05.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”