- indigna
- INDIGNÁ, indignez, vb. I. refl. şi tranz. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. – Din fr. indigner, lat. indignari.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98INDIGNÁ vb. a (se) revolta, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a indigna.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeindigná vb., ind. prez. 1 sg. indignéz, 3 sg. şi pl. indigneázăTrimis de siveco, 28.12.2008. Sursa: Dicţionar ortograficA INDIGN//Á indignaéz tranz. A face să se indigneze. /<fr. síndigner, lat. indignariTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE INDIGN//Á mă indignaéz intranz. A manifesta indignare; a fi cuprins de revoltă; a se revolta. /<fr. síndigner, lat. indignariTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINDIGNÁ vb. I. tr., refl. A stârni sau a fi cuprins de indignare. [< fr. indigner, it. indignare, lat. indignari].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINDIGNÁ vb. tr., refl. a stârni, a fi cuprins de indignare. (< fr. indigner, lat. indignari)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.