declanşa

declanşa
DECLANŞÁ, declanşez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) dezlănţui, a (se) stârni, a (se) porni. 2. tranz. A provoca, prin comandă, intrarea rapidă în funcţie a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică). ♢ refl. Aparat care se declanşează automat. – Din fr. déclencher.
Trimis de romac, 30.03.2004. Sursa: DEX '98

A declanşa ≠ a înhiba, a anclanşa
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DECLANŞÁ vb. 1. v. stârni. 2. v. dezlănţui. 3. v. izbucni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

declanşá vb. (sil. -clan-), ind. prez. 1 sg. declanşéz, 3 sg. şi pl. declanşeáză, 1 pl. declanşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. declanşéze; ger. declanşând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DECLANŞ//Á declanşaéz tranz. A face să se declanşeze. /<fr. déclencher
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DECLANŞ//Á pers. 3 se declanşaeáză intranz. 1) (despre acţiuni, stări, fenomene ale naturii) A începe brusc şi cu violenţă; a se stârni; a se dezlănţui; a se declara; a irupe; a izbucni. 2) (despre mecanisme sau dispozitive) A începe să funcţioneze brusc, înlăturând o piedică. /<fr. déclencher
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECLANŞÁ vb. I. tr. 1. A dezlănţui, a stârni, a provoca subit (o acţiune, o criză etc.). 2. A desface, a deschide, a pune în funcţiune (un dispozitiv, un mecanism etc.) prin suprimarea unei piedici. [< fr. déclencher].
Trimis de LauraGellner, 25.11.2006. Sursa: DN

DECLANŞÁ vb. I. tr. a pune în funcţie un dispozitiv, un mecanism etc. prin suprimarea unei piedici de blocare. II. tr., refl. a (se) dezlănţui, a (se) stârni. (< fr. déclencher)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • declanşá — vb. (sil. clan ), ind. prez. 1 sg. declanşéz, 3 sg. şi pl. declanşeázã, 1 pl. declanşäm; conj. prez. 3 sg. şi pl. declanşéze; ger. declanşấnd …   Romanian orthography

  • autodeclanşa — AUTODECLANŞÁ, pers. 3 autodeclanşează, vb. I. refl. A se declanşa automat. [pr.: a u ] – Auto2 + declanşa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autodeclanşá vb. (sil. a u ) → declanşa Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • declanşare — DECLANŞÁRE, declanşări, s.f. Faptul de a (se) declanşa; dezlănţuire. – v. declanşa. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Declanşare ≠ anclanşare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DECLANŞÁRE s. 1. v. provocare. 2. v.… …   Dicționar Român

  • declanşator — DECLANŞATÓR, declanşatoare, s.n. Dispozitiv, acţionat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici şi declanşarea mecanismelor; declanşor. – Declanşa + suf. tor. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECLANŞATÓR s. (tehn.)… …   Dicționar Român

  • scorni — SCORNÍ, scornesc, vb. IV. 1. tranz. A plăsmui, a inventa; a concepe, a crea. 2. tranz. A lansa (cu rea credinţă) o minciună, un zvon (pentru a înşela); a urzi, a ticlui. 3. refl. A se isca, a se ivi, a se porni, a se declanşa, a se stârni, a se… …   Dicționar Român

  • stârni — STÂRNÍ, stârnesc, vb. IV. 1. tranz. A face ca un animal (sălbatic), o pasăre etc. să iasă din culcuş, din ascunzătoare (pentru a le prinde, a le vâna); a scorni. 2. tranz. A mişca, a urni ceva din loc; a face să se ridice în sus praful, frunzele… …   Dicționar Român

  • aprinde — APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ♢ expr. A şi aprinde paie în cap = a şi crea singur o neplăcere; a o păţi cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦ refl. A începe să ardă …   Dicționar Român

  • dezlănţui — DEZLĂNŢUÍ, dezlắnţui, vb. IV. refl. şi tranz. A porni sau a face să pornească cu violenţă, a( şi) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanşa. ♦ refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez + lanţ + suf. ui (după fr.… …   Dicționar Român

  • trăgaci — TRĂGÁCI, CE, trăgaci, ce, subst., adj. 1. s.n. Piesă mobilă din mecanismul unei arme de foc, de care se apasă cu degetul arătător pentru a declanşa percutorul. 2. s.m. Trăgător (II 2). 3. adj. (pop.; despre animale) Care trage (bine) la ham sau… …   Dicționar Român

  • Diploma mill — A diploma mill (also known as a degree mill) is an organization that awards academic degrees and diplomas with substandard or no academic study and without recognition by official educational accrediting bodies. The purchaser can then claim to… …   Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”