- declanşator
- DECLANŞATÓR, declanşatoare, s.n. Dispozitiv, acţionat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici şi declanşarea mecanismelor; declanşor. – Declanşa + suf. -tor.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DECLANŞATÓR s. (tehn.) declanşor.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedeclanşatór s. n. (sil. -clan-), pl. declanşatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdeclanşatór adj. m., pl. declanşatóri; f. sg. şi pl. declanşatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDECLANŞAT//ÓR declanşatoroáre n. Dispozitiv pentru declanşarea unui mecanism; declic. /a declanşa + suf. declanşatortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECLANŞATÓR s.n. Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanşor. [< declanşa + -tor].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDECLANŞATÓR, -OÁRE I. adj. care declanşează. II. s. n. dispozitiv acţionat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanşează un mecanism; declanşor. (< declanşa + -tor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.