strãjuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strãjuiésc, imperf. 3 sg. strãjuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. strãjuiáscã … Romanian orthography
păzi — PĂZÍ, păzesc, vb. IV. 1. tranz. A fi însărcinat sau a şi propune să supravegheze ca ceva sau cineva să fie în siguranţă, să nu fugă, să nu dispară etc.; a străjui. ♢ expr. (fam.) Ce păzeşti (aici)? = ce urmăreşti? ce faci? cu ce ti pierzi timpul? … Dicționar Român
cinge — cínge ( ng, ns), vb. 1. A încinge, a înfăşura. 2. A înconjura, a străjui. – var. încinge. Mr. ţingu, ţimşu, ţimtu, megl. (a)nţing. < lat. cĩngĕre (Puşcariu 821; Candrea Dens., 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere, prov. (en)cenher, fr.… … Dicționar Român
priveghea — PRIVEGHEÁ, priveghez, vb. I. (pop.) 1. intranz. A sta sau a face de pază; a păzi. ♦ tranz. A pândi, a urmări. 2. tranz. A supraveghea, a îngriji (pe cineva sau ceva); a avea grijă să... 3. intranz. A sta treaz, a nu dormi. ♦ tranz. spec. A sta de … Dicționar Român
străjuitor — STRĂJUITÓR, OÁRE, străjuitori, oare, adj. (Rar) Care străjuieşte, păzeşte, veghează. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. [pr.: ju i ] – Străjui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRĂJUITÓR s. v. pază, paznic,… … Dicționar Român
mărgini — MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafeţe etc., a contura un lucru, o suprafaţă, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2 … Dicționar Român
straje — stráje ( ắji), s.f. – 1. Gardă, santinelă, străjer. – 2. Patrulă, pază. – 3. (înv.) Avangardă. – 4. A patra parte în care se împărţea noaptea din punct de vedere al serviciului de gardă. – 5. Vamă, inspectorat. – 6. Balustradă, parapet, grilaj de … Dicționar Român
strajă — STRÁJĂ, străji, s.f. 1. Pază, apărare, scut. ♢ loc. vb. A face (sau a ţine) strajă sau a fi (sau a sta, a se pune) de strajă = a străjui, a păzi. ♢ expr. A şi pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a şi înfrâna dorinţa de a vorbi (sau de a… … Dicționar Român
strejui — STREJUÍ vb. IV v. străjui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
străjer — STRĂJÉR, Ă, străjeri, e, subst. 1. s.m. Persoană care avea obligaţia să păzească graniţele (muntoase), în schimbul unor avantaje fiscale. ♦ p. gener. (înv. şi pop.) Paznic, strajă. 2. s.m. şi f. Tânăr care aparţinea străjeriei. 3. s.m.… … Dicționar Român
