- străjuitor
- STRĂJUITÓR, -OÁRE, străjuitori, -oare, adj. (Rar) Care străjuieşte, păzeşte, veghează. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. [pr.: -ju-i-] – Străjui + suf. -tor.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRĂJUITÓR s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrăjuitór adj. m. (sil. -ju-i-), pl. străjuitóri; f. sg. şi pl. străjuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRĂJUIT//ÓR străjuitoroáre (străjuitoróri, străjuitoroáre) şi substantival rar Care străjuieşte; care stă de strajă. /a străjui + suf. străjuitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.