gheretă — GHERÉTĂ, gherete, s.f. 1. Construcţie mică (de lemn) în care se poate adăposti o santinelă, un paznic etc. 2. Construcţie mică, cu o singură încăpere, făcută din materiale uşoare, în care se vând alimente, ziare etc.; chioşc, tonetă. – Din fr.… … Dicționar Român
cerber — CÉRBER, (2) cerberi, s.m. 1. (În mitologia greacă) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porţile infernului şi păzea intrarea. 2. fig. (livr.) Paznic sever, exigent. – Din fr. cerbère, lat. cerberus. Trimis de valeriu … Dicționar Român
gardian — GARDIÁN, gardieni, s.m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituţii, a unui oraş etc.; paznic, strajă. [pr.: di an] – Din fr. gardien. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GARDIÁN s. 1. paznic, păzitor,… … Dicționar Român
pândar — PÂNDÁR, pândari, s.m. Persoană care păzeşte o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mit.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spaţiului aerian. – Din sl. pondarĩ. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
eunuc — EUNÚC, eunuci, s.m. (La turci) Bărbat castrat care făcea serviciul de paznic (al haremului) la curtea sultanului; hadâmb, famen. [pr.: e u ] – Din fr. eunuque, lat. eunuchus. Trimis de gudovan, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 EUNÚC s. (înv.) famen,… … Dicționar Român
gornic — GÓRNIC, gornici, s.m. (reg.) 1. Pădurar, pândar. 2. (entom.) Croitor. – Probabil din sl. *gorĩnikŭ (< gora munte, pădure ). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÓRNIC s. v. croitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
păzitor — PĂZITÓR, OÁRE, păzitori, oare, s.m. şi f. Paznic. – Păzi + suf. tor. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂZITÓR s. 1. v. paznic. 2. v. gardian. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PĂZITÓR s … Dicționar Român
strajă — STRÁJĂ, străji, s.f. 1. Pază, apărare, scut. ♢ loc. vb. A face (sau a ţine) strajă sau a fi (sau a sta, a se pune) de strajă = a străjui, a păzi. ♢ expr. A şi pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a şi înfrâna dorinţa de a vorbi (sau de a… … Dicționar Român
străjer — STRĂJÉR, Ă, străjeri, e, subst. 1. s.m. Persoană care avea obligaţia să păzească graniţele (muntoase), în schimbul unor avantaje fiscale. ♦ p. gener. (înv. şi pop.) Paznic, strajă. 2. s.m. şi f. Tânăr care aparţinea străjeriei. 3. s.m.… … Dicționar Român
humelnic — humelníc, humelníci, s.m. (reg.) paznic la un coşar sau căsoaie. Trimis de blaurb, 26.05.2006. Sursa: DAR humélnic (humelníci), s.m. – Paznic al unui siloz. Rut. hmel’nik teren semănat cu hamei (Scriban, Archiva, 1912; DAR), cf. hamei. Trimis… … Dicționar Român
