străbunic

străbunic
STRĂBUNÍC, -Ă, străbunici, -ce, s.m. şi f. 1. Străbun (2). 2. Strămoş (1). – Stră- + bunic.
Trimis de LauraGellner, 07.04.2009. Sursa: DEX '98

STRĂBUNÍC s. 1. străbun, strămoş, (înv.) proto-părinte. (Datini de la străbunicii noştri.) 2. răzbunic, (rar) răzbun. (Un străbunic de-al tatei.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

străbuníc s. m., pl. străbuníci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRĂBUNÍ//C străbunicci m. Tată al bunicului sau al bunicii în raport cu strănepoţii. /stră- + bunic
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… …   Dicționar Român

  • răzbunic — RĂZBUNÍC, răzbunici, s.m. (pop.) Străbunic. – Răz + bunic. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂZBUNÍC s. străbunic, (rar) răzbun. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  răzbuníc s. m., pl. răzbuníci Trimis de siveco, 10 …   Dicționar Român

  • străbun — STRĂBÚN, Ă, străbuni, e, adj. s.m. şi f. 1. adj. Strămoşesc; străvechi. 2. s.m. şi f. Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoţii lor; străbunic (1), răzbunic, strămoş (2). 3. s.m. şi f. Strămoş (1). – Stră + bun …   Dicționar Român

  • strămoş — STRĂMÓŞ, OÁŞĂ, strămoşi, oase, s.m. şi f. 1. Persoană care a trăit cu câteva generaţii înaintea cuiva şi care aparţine aceleiaşi familii; (la m. pl.) generaţii anterioare, înaintaşi care au trăit într o epocă îndepărtată; străbun (3), străbunic… …   Dicționar Român

  • moş — MOŞ, moşi, s.m. I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaş, moşneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ♢ Moş Martin sau (rar) moş Ursilă = ursul. ♢ expr. A i veni moş Ene pe la gene = a i se face somn …   Dicționar Român

  • protopărinte — PROTOPĂRÍNTE s. v. străbun, străbunic, strămoş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • răzbun — RĂZBÚN s.n. 1. (înv.) Linişte, pace. 2. (Rar) Răzbunare. – Din răzbuna (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂZBÚN s. v. amânare, astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, păsuială, păsuire, răgaz, răzbunare,… …   Dicționar Român

  • străbunel — STRĂBUNÉ//L străbuneli m. v. STRĂBUNIC. /stră + bunel Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX …   Dicționar Român

  • tetea — TÉTEA s.m. art. (pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care şi l dau aceştia vorbind cu copiii, nepoţii etc. lor, uneori şi cu persoane străine. – cf. rus. t e a t e a . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TÉTEA s …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”