- tetea
- TÉTEA s.m. art. (pop.) Termen pentru tată, bunic sau străbunic; nume pe care şi-l dau aceştia vorbind cu copiii, nepoţii etc. lor, uneori şi cu persoane străine. – cf. rus. t e a t e a .Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TÉTEA s. art. v. subsemnatul.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetétea s. m., art. g.-d. art. tétei/lui téteaTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÉTEA2 s.m. (var.) Dadă2. (din ţig. dad încrucişat cu tată)Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DERtétea s.m. – Tată. ţig. tetea. Cuvînt care se foloseşte numai vorbind despre ţigani sau vorbind ca ei. Originea cuvîntului ţig. este incertă, probabil este o creaţie spontană, ca tată, sau din gr. τέττα; der. din rom. tată (Graur 192) este improbabilă. Uzul popular al lui tetea (Tiktin) nu pare posibil fără intenţii ironice.Trimis de blaurb, 08.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.