- dadă
- DÁDĂ, dade, s.f. (reg.) Termen de respect folosit de oamenii de la ţară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă sau unei surori mai mari; leliţă, daică. – Din bg., scr. dada.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DÁDĂ s. v. lele, leliţă, mătuşă, ţaţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedádă s. f., g.-d. art. dádei; pl. dádeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDÁDĂ2, dádi, s.m. Tată (al unui ţigan). (din ţig. dad)Trimis de tavi, 18.03.2005. Sursa: DERDÁDĂ, dáde, s.f. dadă (din tc. dada = stăpână (a casei), prob. parţial prin interm. bg., sb., magh. dada; în macedorom. dadă)Trimis de tavi, 18.03.2005. Sursa: DERdádă (dáde), s.f. – Nume care se dă de obicei la ţară unei surori mai mari, unei mătuşi, şi, în general, unei femei mai în vîrstă. – Mr. dadă. tc. dada "stăpîna casei, gospodină", probabil în parte prin intermediul bg., sb., mag. dada (Tiktin; Candrea; cf. Berneker 176). – Der. dădacă, s.f. (doică); dădăci, vb. (a creşte; a educa, a forma, a călăuzi); dădăceală, s.f. (creştere; educaţie, grijă); daică, s.f. (Olt., Munt., stăpîna casei; soră mai mare), din sb. dajka, dim. de la dada; cf. dodă.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERdádă (-di), s.m. – Tată (al unui ţigan). – var. dadea, tetea. ţig. dad (Graur 146; Candrea); tetea, prin încrucişare cu tată.Trimis de blaurb, 11.07.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.