Dicționar Român. 2013.
răzbuna — RĂZBUNÁ, răzbún, vb. I. I. 1. refl. şi intranz. A şi face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. ♦ A şi vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. 2. tranz. A da satisfacţie cuiva care nu este în măsură să şi… … Dicționar Român
rãzbuná — vb., ind. prez. 1 sg. rãzbún, 3 sg. şi pl. rãzbúnã; conj. prez. 3 sg. şi pl. rãzbúne … Romanian orthography
astâmpăr — ASTẤMPĂR s.n. sg. Odihnă, linişte, tihnă, pace. ♢ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [var.: (pop.) stấmpăr s.n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv) … Dicționar Român
odihnă — ODÍHNĂ, (3) odihne, s.f. 1. Întrerupere temporară a unei activităţi în scopul refacerii şi al întăririi forţelor; (stare sau timp de) repaus; odihnire. ♢ Casă de odihnă = clădire în localităţile balneare sau climaterice în care oamenii îşi petrec … Dicționar Român
păsuială — PĂSUIÁLĂ, păsuieli, s.f. Păsuire1. [pr.: su ia ] – Păsui1 + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂSUIÁLĂ s. v. păsuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime păsuiálă s. f., g. d … Dicționar Român
păsuire — PĂSUÍRE1, păsuiri, s.f. Acţiunea de a păsui1 şi rezultatul ei; răgaz acordat cuiva sau solicitat de cineva (pentru îndeplinirea unei obligaţii); amânare, păsuială. – v. păsui1. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂSUÍRE2, păsuiri, s.f … Dicționar Român
răzbunare — RĂZBUNÁRE, răzbunări, s.f. Acţiunea de a (se) răzbuna şi rezultatul ei. – v. răzbuna. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂZBUNÁRE s. (rar) răzbun, (italienism) vendetă, (reg.) răzbuneală, (înv.) băsău, răscumpărare, răsplată. (O … Dicționar Român
răzbunic — RĂZBUNÍC, răzbunici, s.m. (pop.) Străbunic. – Răz + bunic. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂZBUNÍC s. străbunic, (rar) răzbun. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime răzbuníc s. m., pl. răzbuníci Trimis de siveco, 10 … Dicționar Român
străbunic — STRĂBUNÍC, Ă, străbunici, ce, s.m. şi f. 1. Străbun (2). 2. Strămoş (1). – Stră + bunic. Trimis de LauraGellner, 07.04.2009. Sursa: DEX 98 STRĂBUNÍC s. 1. străbun, strămoş, (înv.) proto părinte. (Datini de la străbunicii noştri.) 2. răzbunic,… … Dicționar Român
