- răzbuna
- RĂZBUNÁ, răzbún, vb. I. I. 1. refl. şi intranz. A-şi face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. ♦ A-şi vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. 2. tranz. A da satisfacţie cuiva care nu este în măsură să-şi facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău. ♦ A răscumpăra (4). II. (pop.) 1. refl. (La pers. 3) A se face vreme bună, a se lumina, a se însenina. ♦ (Despre nori) A se împrăştia. 2. tranz. (În expr.) A răzbuna (pe cineva) de inimă sau (refl.) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli. – Răz- + bun.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RĂZBUNÁ vb. 1. (înv.) a se izbândi. (S-a răzbuna crunt pe el.) 2. (înv.) a răscumpara. (A răzbuna sângele celui ucis.) 3. a pedepsi, (înv.) a răsplăti, (fig.) a spăla. (A răzbuna ruşinea îndurată.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeRĂZBUNÁ vb. v. ameliora, destrăma, îmbunătăţi, împrăştia, îndrepta, înfiripa, însănătoşi, însenina, întrema, înzdrăveni, lecui, limpezi, lumina, reface, restabili, ridica, risipi, spulbera, tămădui, vindeca.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăzbuná vb., ind. prez. 1 sg. răzbún, 3 sg. şi pl. răzbúnă; conj. prez. 3 sg. şi pl. răzbúneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RĂZBUNÁ răzbún tranz. (acte de rea-credinţă) A trata cu răsplata cuvenită; a răsplăti. răzbuna ruşinea îndurată. /răz- + bunTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE RĂZBUNÁ mă răzbún intranz. 1) A-şi da satisfacţie; a-şi face dreptate (pedepsind pe ofensator). 2) fig. (despre vreme) A se schimba în bine; a se însenina. /răz- + bunTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.