- însenina
- ÎNSENINÁ, înseninez, vb. I. 1. refl. (Despre cer, vreme etc.; la pers. 3) A deveni senin. 2. refl. şi tranz. fig. (Despre oameni, p. ext. despre psihicul lor) A deveni sau a face să devină senin, liniştit, vesel; a (se) înveseli, a (se) lumina. [prez. ind. şi: însenín] – lat. inserenare.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A (se) însenina ≠ a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întunecaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA însenina ≠ a înnoraTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNSENINÁ vb. 1. a se deschide, a se însori, a se limpezi. (Cerul s-a însenina.) 2. a se limpezi, a se lu-mina, (pop.) a se răzbuna, (Transilv.) a se tistăli. (Afară s-a mai însenina.) *3. v. lumina.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînseniná vb., ind. prez. 3 sg. însenineázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNSENIN//Á înseninaéz tranz. (despre persoane sau despre manifestările lor) A face să se însenineze. /<lat. inserenareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNSENIN//Á pers. 3 se înseninaeáză intranz. 1) (despre cer) A deveni senin. 2) (despre timp) A se schimba spre bine; a se răzbuna. 3) fig. (despre persoane) A recăpăta buna dispoziţie; a se descreţi. 4) fig. (despre manifestări ale oamenilor) A deveni senin, liniştit. /<lat. inserenareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.