- descreţi
- DESCREŢÍ, descreţesc, vb. IV. tranz. A netezi o ţesătură, o haină încreţită; a desface creţurile. ♦ tranz. şi refl. A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; fig. a (se) destinde, a (se) însenina. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu şnur. – Des1-+ [în]creţi (încreţi).Trimis de IoanSoleriu, 11.07.2004. Sursa: DEX '98A (se) descreţi ≠ a (se) încreţiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA descreţi ≠ a cuta, a încreţiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDESCREŢÍ vb. (rar) a (se) descrunta. (Fruntea i s-a mai descreţi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedescreţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. descreţésc, imperf. 3 sg. descreţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. descreţeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DESCREŢ//Í descreţiésc tranz. A face să se descreţească. /des- + a [în]creţiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DESCREŢ//Í mă descreţiésc intranz. 1) (despre păr) A deveni drept, fără cârlionţi. 2) (despre ţesături, piele, hârtie etc.) A se întinde desfăcându-şi încreţiturile. 3) (despre pielea omului) A deveni netedă, fără zbârcituri. 4) fig. A-şi recăpăta buna dispoziţie; a se însenina. /des- + a [în] creţiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.