descrunta

descrunta: DESCRUNTÁ, descrunt, vb. I. tranz. şi refl. (Rar) A(-şi) descreţi fruntea; a(-şi) îmblânzi privirea, expresia aspră, încruntată a feţei. – Des¹- + [în]crunta.

Trimis de IoanSoleriu, 11.07.2004. Sursa: DEX '98

A se descrunta ≠ a (se) încrunta

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DESCRUNTÁ vb. v. descreţi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

descruntá vb., ind. prez. 3 sg. descrúntă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESCRUNTÁ descrúnt tranz. rar (sprâncenele, fruntea) A face să se descrunte. /des- + a [în]crunta

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DESCRUNTÁ mă descrúnt tranz. A exprima mulţumire, având o mină destinsă. /<des- + a [în]crunta

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

crunt — CRUNT, Ă, crunţi, te, adj. 1. (Despre oameni şi manifestările lor) Însetat de sânge, de fapte crude; violent, crud, inuman. ♢ Încruntat. 2. Care inspiră groază; groaznic, înfiorător. ♢ (Şi adv.) fig. Foarte mult, foarte tare; straşnic,… … Dicționar Român
descreţi — DESCREŢÍ, descreţesc, vb. IV. tranz. A netezi o ţesătură, o haină încreţită; a desface creţurile. ♦ tranz. şi refl. A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; fig. a (se) destinde, a (se) însenina. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu şnur … Dicționar Român
încrunta — ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I. 1. refl. şi tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulţumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. refl. (înv.) A se umple de sânge; a se înroşi. – În +… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias