sbâr

sbîr interj. – Sugerează ideea de frison. – var. zbîr. Creaţie expresivă, de la bîr, cu s- expresiv; pentru formare, cf. şi sfîr, svîr. – Der. sbîrci, vb. (a se clătina, a face să tremure o suprafaţă netedă, ca de ex. oglinda apei; a brăzda, a încreţi; refl., a se sfriji, a se rida), prin contaminare cu bg. bărčă "a încreţi" (der. directă din bg., cf. Geheeb, Jb., IV, 31; Tiktin; Conev 84, Candrea, este dificilă fonetic); sbîrceală, s.f. (încreţitură); sbîrci, s.n. (rid, cută); sbîrciog, s.m. (ciupercă, Morchella conica) rezultatul unei contaminări cu rus. smorčok "ciupercă"; sbîrcitură, s.f. (încreţitură, brazdă; cută; ramolit); desbîrci, vb. (a descreţi); sbîrci, vb. (a greşi, a rata lovitura, în jocurile de copii), probabil datorat obiceiului de a striga sbîr sau sbîrci, pentru a intimida jucătorul care este la rînd; sbîrcăci, vb. (a răvăşi, a lăsa într-o stare jalnică); sbîrli, vb. (a tremura, a încreţi, a (se) ridica părul, ţepii; refl., a se supăra, a se necăji), cu suf. expresiv -li, cf. mr. zbîrlescu (relaţia cu rus. burlitĭ "a face zgomot", propusă de Cihac, II, 34, nu e probabilă); sborşi, vb. (a se ridica în sus; refl., a se supăra), în loc de *sbîrşi (după Cihac, II, 484, din mag. borsós "ridicat în sus"); sborş, s.m. (Mold., peşte, Gasterosteus platygaster), numit aşa datorită spinilor dorsali foarte ridicaţi, cf. numele fr. épinoche; sbîrgi, vb. refl. (Mold., a se strica vremea, a se face urît); sbîrgoi, s.n. (înrăutăţire). cf. sbîrn, îmbîrliga.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER