sbârn

sbîrn interj. – Imită bîzîitul. – var. zbîrn şi der. Creaţie expresivă, simplă var. a lui sbîr. – Der. sbîrnîi, vb. (a bîzîi, a fîşîi, a foşni; a vibra; a agita, a zgudui), a cărui asemănare cu slov. brnĕti, ngr. σβουρνάω (Cihac, II, 327; Scriban) se datorează sursei comune expresive; sbîrnîitor, adj. (care zbîrnîie); sbîrnîitoare, s.f. (bîzîitoare, hîrîitoare); sbîrnîială, s.f. (bîzîială); sbîrnîit, s.n. (bîzîială); sbîrnîitură, s.f. (bîzîială); bornăi, vb. (Trans., a bîzîi, a murmura, a grohăi), este faţă de sbîrnîi ca sborşi faţă de sbîrni; boarnă, s.f. (Trans., muscă); svîrnaică, s.f. (Trans., zbîrnîitoare).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER