ilumina

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. tranz. A (produce şi a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. refl. fig. (Despre faţă, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulţumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



iluminá vb., ind. prez. 1 sg. iluminéz, 3 sg. şi pl. ilumineáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ILUMIN//Á iluminaéz 1. tranz. 1) (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos. 2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A degaja lumină. /<fr. illuminer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ILUMIN//Á mă iluminaéz intranz. (despre faţă, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-şi recăpăta buna dispoziţie; a se însenina. /<fr. illuminer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ILUMINÁ vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (fig.) A se înviora, a se lumina la faţă; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare].

Trimis de LauraGellner, 23.07.2006. Sursa: DN



ILUMINÁ vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre faţă, ochi etc.) a străluci de bucurie. (< fr. illuminer, lat. illuminare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN