- înseninare
- ÎNSENINÁRE s.f. Faptul de a (se) însenina; fig. bună dispoziţie; veselie. – v. însenina.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNSENINÁRE s. limpezire, luminare. (înseninare cerului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeînsenináre s. f., g.-d. art. înseninăriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.