poliţă

PÓLIŢĂ¹, poliţe, s.f. Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se ţin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. [pl. şi: poliţi] – Din sl. polica.

Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98



PÓLIŢĂ², poliţe, s.f. 1. (În sistemul financiar) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ♢ Poliţă în alb = poliţă² (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. ♢ expr. A plăti (cuiva) poliţa = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliţă de asigurare = document emis de către o instituţie de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieţii sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din it. polizza.

Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98



PÓLIŢĂ s. 1. v. etajeră. 2. v. raft. 3. v. policioară.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PÓLIŢĂ s. cambie, trată, (înv.) obligă, sinet, (ger-manism înv.) vecsel.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



PÓLIŢĂ s. v. cormană, răsturnătoare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



póliţă (mobilă, act) s. f., g.-d. art. póliţei; pl. póliţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PÓLIŢ//Ă¹ poliţăe f. 1) Suport de scândură aşezat în poziţie orizontală pe un perete sau într-un dulap, pe care se ţin diferite obiecte. 2) Mobilier prevăzut cu astfel de suporturi. [G.-D. poliţei] /<sl. polica

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PÓLIŢ//Ă² poliţăe f. 1) fin. Act financiar în baza căruia debitorul este obligat, la ordinul creditorului, să plătească beneficiarului o sumă de bani la un anumit termen; vecsel. ♢ poliţă în alb poliţă pe care nu este indicat numele beneficiarului. A plăti cuiva o poliţă a se răzbuna pe cineva. 2): poliţă de asigurare document prin care se confirmă încheierea unui contract de asigurare. [G.-D. poliţei] /<it. polizza

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PÓLIŢĂ s. f. 1. trată. 2. poliţă de asigurare = act prin care se încheie o asigurare; a plăti (cuiva) o poliţă = a răzbuna. (< it. polizza)

Trimis de raduborza, 29.04.2008. Sursa: MDN



póliţă (póliţe), s.f. – 1. Consolă, placă. – 2. Raft, blidar. – 3. Stinghia inferioară a jugului. – 4. Cormană. – Mr., megl. puliţă. sl. (sb., cr., pol.) polica, bg. policŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 274; Conev 62), cf. ngr. πόλίτσα, alb. policë, mag. pólcz. – Der. policioară, s.f. (blidar; cormană, apărătoare de urechi; Banat, jugastru).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



póliţă (póliţe), s.f. – 1. Cambie, trată; ordin de plată. – 2. Contract de asigurare. – Mr. poliţă, puliţă. it. polizza, prin intermediul ngr. πόλιτσα (Gáldi 233; cf. REW 528).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER