Dicționar Român. 2013.
rãzbuníc — s. m., pl. rãzbuníci … Romanian orthography
răzbun — RĂZBÚN s.n. 1. (înv.) Linişte, pace. 2. (Rar) Răzbunare. – Din răzbuna (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂZBÚN s. v. amânare, astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, păsuială, păsuire, răgaz, răzbunare,… … Dicționar Român
răzbunică — RĂZBUNÍCĂ, răzbunici, s.f. (pop.) Străbunică. – Răz + bunică sau – răzbunic + suf. ă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 răzbunícă s. f., g. d. art. răzbunícii; pl. răzbuníci Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
străbun — STRĂBÚN, Ă, străbuni, e, adj. s.m. şi f. 1. adj. Strămoşesc; străvechi. 2. s.m. şi f. Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoţii lor; străbunic (1), răzbunic, strămoş (2). 3. s.m. şi f. Strămoş (1). – Stră + bun … Dicționar Român
străbunic — STRĂBUNÍC, Ă, străbunici, ce, s.m. şi f. 1. Străbun (2). 2. Strămoş (1). – Stră + bunic. Trimis de LauraGellner, 07.04.2009. Sursa: DEX 98 STRĂBUNÍC s. 1. străbun, strămoş, (înv.) proto părinte. (Datini de la străbunicii noştri.) 2. răzbunic,… … Dicționar Român
