strãmóş — s. m., pl. strãmóşi … Romanian orthography
moş — MOŞ, moşi, s.m. I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaş, moşneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ♢ Moş Martin sau (rar) moş Ursilă = ursul. ♢ expr. A i veni moş Ene pe la gene = a i se face somn … Dicționar Român
atavism — ATAVÍSM s.n. Apariţie la un descendent animal sau vegetal a unor particularităţi (fizice sau psihice) proprii ascendenţilor îndepărtaţi. – Din fr. atavisme. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ATAVÍSM s. (biol.) reversie. Trimis de … Dicționar Român
familie — FAMÍLIE, familii, s.f. 1. Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, şi care constă din soţ, soţie şi din descendenţii acestora. ♢ Aer de familie = fizionomie caracteristică, trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge. Nume … Dicționar Român
gintă — GÍNTĂ, ginţi, s.f. Grup de oameni care provin dintr un strămoş comun, formând unitatea (4) de producţie fundamentală a comunei primitive; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (livr.) Neam; origine. ♢ (jur.) Dreptul… … Dicționar Român
mesohippus — MESOHÍPPUS s.n. Gen fosil de mamifere din familia ecvideelor, strămoş direct al calului, de mărimea unui câine. – Din fr. mesohippus. Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX 98 mesohíppus s. m. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
predecesor — PREDECESÓR, OÁRE, predecesori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care a precedat pe cineva într o funcţie, într un post, într o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaş. 2. s.m. (Mai ales la pl.) Strămoş, înaintaş … Dicționar Român
străbun — STRĂBÚN, Ă, străbuni, e, adj. s.m. şi f. 1. adj. Strămoşesc; străvechi. 2. s.m. şi f. Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoţii lor; străbunic (1), răzbunic, strămoş (2). 3. s.m. şi f. Strămoş (1). – Stră + bun … Dicționar Român
strămoşesc — STRĂMOŞÉSC, EÁSCĂ, strămoşeşti, adj. Care aparţine strămoşilor, privitor la strămoşi; moştenit de la strămoşi; ancestral, străvechi, străbun, străbunesc. – Strămoş + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRĂMOŞÉSC adj. 1 … Dicționar Român
totem — TOTÉM, totemuri, s.n. 1. Animal, plantă sau, rar, obiect considerat de unele triburi primitive ca strămoş şi protector al populaţiei respective şi venerat ca atare. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural, a unui totem (1). [pl. şi: (m.)… … Dicționar Român
