- gintă
- GÍNTĂ, ginţi, s.f. Grup de oameni care provin dintr-un strămoş comun, formând unitatea (4) de producţie fundamentală a comunei primitive; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (livr.) Neam; origine. ♢ (jur.) Dreptul ginţilor = dreptul internaţional. – Din lat. gens, -ntis.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98gíntă s. f., g.-d. art. gínţii; pl. ginţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÍN//TĂ gintăţi f. 1) ist. Comunitate de oameni bazată pe rudenia de sânge, constituind principala formă de organizare obştească în epoca primitivă; neam. 2) Apartenenţă etnică; origine. /<lat. gens, gintăntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGÍNTĂ s.f. 1. Grup de descendenţi ai unui strămoş comun, legaţi între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producţie fundamentală a comunei primitive. 2. Neam; (p. ext.) popor. ♢ (jur.) Dreptul ginţilor = dreptul internaţional. [pl. -nţi, -nte. / < lat. gens].Trimis de LauraGellner, 16.04.2005. Sursa: DNGÍNTĂ s. f. 1. grup de descendenţi ai unui strămoş comun, legaţi între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producţie fundamentală a comunei primitive. 2. neam, origine. o (jur.) dreptul gintăţilor = dreptul internaţional. (< lat. gens, -ntis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.