sfială

sfială
SFIÁLĂ, sfieli, s.f. Atitudine şi purtare sfioasă, lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de ruşine, de jenă faţă de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. [pr.: sfi-a-. – var.: (reg.) sâiálă s.f.] – Sfii + suf. -eală.
Trimis de RACAI, 26.01.2009. Sursa: DEX '98

Sfială ≠ îndrăzneală
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SFIÁLĂ s. 1. v. jenă. 2. v. timiditate. 3. v. bună-cuviinţă.
Trimis de siveco, 26.01.2009. Sursa: Sinonime

sfiálă s. f. (sil. sfi-a-), g.-d. art. sfiélii; (manifestări) pl. sfiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SFI//ÁLĂ sfialăéli f. 1) Caracter sfios; timiditate. 2) Comportament sfios; timiditate. [G.-D. sfielii; Sil. sfi-a-] /a (se) sfii + suf. sfialăeală
Trimis de siveco, 26.01.2009. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • sfiálã — s. f. (sil. sfi a ), g. d. art. sfiélii; (manifestãri) pl. sfiéli …   Romanian orthography

  • timiditate — TIMIDITÁTE, timidităţi, s.f. Însuşirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială, sfiiciune. – Din fr. timidité, lat. timiditas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Timiditate ≠ temeritate Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • jenă — JÉNĂ s.f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într o situaţie penibilă; stinghereală. ♦ Situaţie grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ♢ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzaţie supărătoare, durere organică… …   Dicționar Român

  • pudoare — PUDOÁRE s.f. Sentiment de sfială, de jenă, de decenţă manifestat în comportarea cuiva; pudicitate; p. ext. curăţenie morală. ♦ (jur.) Castitate, virginitate. ♦ Atentat la pudoare = infracţiune care constă în încercarea de a viola o femeie. – Din… …   Dicționar Român

  • cinic — CÍNIC, Ă, cinici, ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care dă pe faţă, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de convieţuire socială şi de bună cuviinţă; (despre manifestări ale… …   Dicționar Român

  • ruşine — RUŞÍNE s.f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greşeală. ♢ loc. adj. şi adv. Fără ruşine = fără jenă, cu obrăznicie. ♢ expr. A muri de ruşine sau a i plesni cuiva obrazul de ruşine, se spune când cineva se… …   Dicționar Român

  • sfiire — SFIÍRE, sfiiri, s.f. Faptul de a se sfii; sfială. – v. sfii. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFIÍRE s. v. ruşine, sfială, sfiiciune, timiditate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  sfiíre s. f., g. d. art. sfiírii; …   Dicționar Român

  • anihila — ANIHILÁ, anihilez, vb. I. tranz. A înlătura efectul unui lucru, acţiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANIHILÁ vb. 1. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a …   Dicționar Român

  • bunăcuviinţă — Bună cuviinţă ≠ obrăznicie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  BUNĂ CUVIÍNŢĂ s. decenţă, jenă, maniere (pl.), pudoare, ruşine, sfială, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciţie. (Lipsit de bunăcuviinţă.) Trimis de siveco, 21.11.2007 …   Dicționar Român

  • coborî — COBORÎ, cobór, vb. IV. 1. intranz., refl. şi tranz. A (se) da jos dintr un loc ridicat sau dintr un vehicul. ♢ expr. (tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de ruşine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”