- sfiire
- SFIÍRE, sfiiri, s.f. Faptul de a se sfii; sfială. – v. sfii.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SFIÍRE s. v. ruşine, sfială, sfiiciune, timiditate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesfiíre s. f., g.-d. art. sfiírii; pl. sfiíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.