- cinic
- CÍNIC, -Ă, cinici, -ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care dă pe faţă, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de convieţuire socială şi de bună-cuviinţă; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează, exprimă asemenea atitudini. 2. (În sintagmele) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică, care nu recunoaşte normele sociale existente şi propovăduia o viaţă simplă şi reîntoarcerea la natură. Filozof cinic (şi substantivat) = adept al filozofiei cinice. – Din fr. cynique, lat. cynicus.Trimis de RACAI, 12.03.2009. Sursa: DEX '98cínic adj. m., pl. cínici; f. sg. cínică, pl. cíniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÍNI//C ciniccă (cinicci, cinicce) şi substantival Care ţine de cinism; propriu cinismului. Om cinic. ♢ Filozofie ciniccă doctrină filozofică antică care propovăduia revenirea la natură, respingând normele şi convenţiile sociale şi morale. /<fr. cynique, lat. cynicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÍNIC, -Ă adj. Şcoala cinică = şcoală filozofică greacă din antichitate, care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură, dispreţul pentru normele eticii religioase, pentru convenţionalism, bogăţie şi onoruri. // s.m. Filozof aparţinând acestei şcoli. // adj., s.m. şi f. (Cel) care arată pe faţă, fără sfială, fapte şi gânduri condamnabile; (om) rău, neruşinat, fără scrupule; (cel) care denotă sfidare, sfidător. [cf. fr. cynique, it. cinico, gr. kynikos – câinesc].Trimis de LauraGellner, 16.10.2008. Sursa: DNCÍNIC, -Ă I. adj. 1. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, neruşinat. 2. şcoală cinică = şcoală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură. II. s. m. filozof aparţinând acestei şcoli. III. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis şi fără jenă atitudini şi gânduri condamnabile; (om) neruşinat, fără scrupule. (< fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.