cinism

cinism: CINÍSM, (rar) cinisme, s.n. Atitudinea omului cinic (1), faptă de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus.

Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX '98

cinísm s. n., pl. cinísme

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CINÍSM cinisme f. 1) Atitudine de ignorare ostentativă a moralei şi a convenienţelor sociale general acceptate. 2) înv. Concepţie filozofică, care avea la bază o asemenea atitudine faţă de societate. /<fr. cynisme, lat. cynismus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CINÍSM s.n. 1. Doctrina filozofilor cinici. 2. Mărturisire obraznică şi sfidătoare a unor fapte sau gânduri condamnabile; atitudine care sfidează regulile morale ale societăţii. [cf. fr. cynisme, gr. kynismos].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

CINÍSM s. n. 1. doctrina filozofilor cinici (II). 2. însuşirea de a fi cinic; atitudine, faptă de om cinic. (< fr. cynisme, lat. cynismus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужен реферат?

cinísm — s. n., pl. cinísme … Romanian orthography
diogenism — DIOGENÍSM s.n. (Liv.) Cinism comparabil cu acela al filozofului antic Diogene. [< fr. diogénisme]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN DIOGENÍSM s. n. cinism comparabil cu acela al filozofului antic Diogene. (< fr. diogénisme)… … Dicționar Român
cinic — CÍNIC, Ă, cinici, ce, adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care dă pe faţă, cu sânge rece, fapte sau gânduri condamnabile, care calcă, fără sfială, regulile moralei, de convieţuire socială şi de bună cuviinţă; (despre manifestări ale… … Dicționar Român
impudent — impudént adj. m., pl. impudénţi; f. sg. impudéntă, pl. impudénte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic IMPUDÉNT, Ă adj. de o insolenţă dusă până la cinism. (< fr. impudent … Dicționar Român
impudenţă — impudénţă s. f., g. d. art. impudénţei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic IMPUDÉNŢĂ s. f. impudoare; aplomb, cinism. (< fr. impudence, lat. impudentia) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
ubuesc — UBUÉSC, Ă, ubuéşti, adj. Cu caracter comic, crud şi laş. ♦ (p. ext.) Grotesc. (cf. fr. ubuesque) Trimis de tavi, 13.07.2005. Sursa: MDN UBUÉSC, Ă, ubuéşti, adj. (livr., peior.) Care evocă caracterul grotesc al tatălui Ubu, prin despotism,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias