secerătoare

secerătoare
secerătoáre (maşină) s. f., g.-d. art. secerătórii; pl. secerătóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SECERĂT//OÁRE secerătoareóri f. Maşină agricolă pentru secerat. ♢ secerătoare-legătoare maşină care seceră şi leagă în snopi. /a secera + suf. secerătoareătoare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • secerător — SECERĂTÓR, OÁRE, secerători, oare, subst., adj. 1. s.m. şi f., adj. (Persoană) care seceră. 2. s.f. Maşină agricolă de recoltat care seceră cereale şi alte plante agricole. ♢ Secerătoare legătoare = maşină agricolă de recoltat care seceră şi… …   Dicționar Român

  • vindrover — vindróver s. n., pl. vindróvere Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  VINDRÓVER s.n. Secerătoare pentru recoltarea cerealelor în două faze (tăierea plantelor şi aşezarea lor în brazdă, apoi ridicarea acestora şi treieratul) …   Dicționar Român

  • coasă — COÁSĂ, coase, s.f. 1. Unealtă agricolă compusă dintr o lamă metalică cu vârf curbat fixată pe o coadă lungă, folosită la cosit. 2. Acţiunea de a cosi; timpul când se coseşte. ♦ Recoltă de plante erbacee cosite. – Din sl. kosa. Trimis de RACAI, 30 …   Dicționar Român

  • legător — LEGĂTÓR, OÁRE, legători, oare, subst. I. s.m. şi f. 1. Persoană specializată în legatul cărţilor. 2. Persoană care leagă snopii. II. s.f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦… …   Dicționar Român

  • pologar — POLOGÁR, pologari, s.m. (reg.) Persoană care întoarce, împrăştie şi adună fânul cosit; pologaş. – Polog1 + suf. ar. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98  pologár s. m., pl. pologári Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • seceriţă — seceríţă, seceríţe, s.f. (reg.) secerătoare mică. Trimis de blaurb, 06.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • seceră — SÉCERĂ, seceri, s.f. 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr o lamă îngustă şi curbată de oţel, cu tăişul în interior (prevăzut cu dinţi), fixată într un mâner de lemn. 2.… …   Dicționar Român

  • treierător — TREIERĂTÓR, OÁRE, treierători, oare, subst. 1. s.m. şi f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. s.f. Maşină de treierat; batoză. [pr.: tre ie ] – Treiera + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  secerătoáre treierătoáre s.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”