- seceră
- SÉCERĂ, seceri, s.f. 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă şi curbată de oţel, cu tăişul în interior (prevăzut cu dinţi), fixată într-un mâner de lemn. 2. Secerat, seceriş (1). [var.: (pop) sécere s.f.] – lat. sicilis.Trimis de dante, 19.07.2004. Sursa: DEX '98SÉCERĂ s. v. secerare, secerat, seceriş, târpan.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeséceră s. f., g.-d. art. sécerii; pl. séceriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÉCER//Ă secerăi f. 1) Unealtă agricolă, formată dintr-o lamă arcuită (cu tăiş, mai ales, dinţat) fixată într-un mâner de lemn şi folosită pentru secerat. 2) la sing. Munca seceratului. /<lat. sicilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXséceră (-ri), s.f. – 1. Unealtă agricolă manuală pentru recoltat cereale. – 2. Seceriş, recoltă. – 3. Timpul recoltei. – 4. Semilună, lună în creştere. – var. secere. – Mr. seaţire, megl. sęţări. lat. sĭcĭlis (Puşcariu 1573; REW 7900), cf. ven. sezola. – Der. secera, vb. (a tăia cu secera, a cosi; a anihila, a devasta; a trage cu arma automată; a recolta, a culege; a ucide, a elimina, a suprima); secerător, s.m. (om care seceră); secerătoare, s.f. (maşină de secerat); secerătură, s.f. (recoltă, secerat); secerar, s.m. (august); seceriş, s.n. (recoltare, secerat); secerea, s.f. (plantă, Gladiolus imbricatus); secerăciune, s.f. (înv., secerat); secerue, s.f. (Banat, plantă).Trimis de blaurb, 02.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.