pologar

pologar: POLOGÁR, pologari, s.m. (reg.) Persoană care întoarce, împrăştie şi adună fânul cosit; pologaş. – Polog¹ + suf. -ar.

Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98

pologár s. m., pl. pologári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

pologár², pologáre, s.n. (reg.) 1. secerătoare mecanică. 2. greblă la secerătoarea nelegătoare, care dă pologul (v.) jos de pe masa maşinii.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

polog — POLÓG1, poloage, s.n. 1. (pop.) Cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr o singură mişcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmează să fie adunat sau legat în snopi). ♢ expr. (Adverbial) A sta (sau a zăcea, a cădea) … Dicționar Român
pologaş — POLOGÁŞ, pologaşi, s.m. (reg.) Pologar. – Polog1 + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 pologáş s. m., pl. pologáşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
palánka — e ž (ȃ) nar. novec majhne vrednosti: Pologar mu ni hotel nič več dati, niti črne palanke (F. Bevk) … Slovar slovenskega knjižnega jezika

Academic Dictionaries and Encyclopedias